Persoane pe care mi-ar placea sa le intalnesc-Sulamita

De Liz Roberts

Cantecul pe care Solomon l-a compus este unul din textele mele favorite de a studia. Sunt diferite pareri despre numarul personajelor in aceasta minunata “Cantarea cantarilor”. Pararea pe care eu o impartasesc este ca sunt trei personaje care interactioneaza in acest cantec. Imparatul este unul dintre ele, iar in opinia mea, este chiar Solomon insusi. Al doilea personaj este o tanara Sulamita care a fost adusa la palat ca una din curtezanele imparatului. Ultimul personaj este un pastor, care are grija de oi in dealurile din Efraim si care deja a furat inima tinerei Sulamite. 

Pentru ca sunt limitata de spatiu, voi oferi un rezumat scurt al acestui cantec. Parerea mea este ca tanara Sulamita se afla intre zidurile palatului fara voia ei si in afara controlului ei. Intr-un capitol mai tarziu, ne ofera propria ei explicatie de cum a ajuns in proprietatea imparatului. In capitolul 6 versetele 11-12, ea descrie experienta “unei zi”:

“M-am pogorat in gradina cu nuci, sa vad verdeata din vale,

Sa vad daca a inmugurit via, si daca au inflorit rodiile.

Dar fara sa bag de seama, dorinta mea m-a dus

La carale poporului unui om ales.”

A parafraza, ceea ce spune ea este ca: “Aveam grija de gradina familiei mele, uitandu-ma la nuci si la rodii si inainte sa imi dau seama, caravana imparatului s-a apropiat de mine, m-a cercetat si m-a luat cu forta.”

Si aici o gasim, intre zidurile palatului, de la primul verset pana la ultimul. Cantecul este scris de imparat, inspirat de dorinta lui de a o face sa ramana cu el si de a se bucura de toata placerile pe care acesta lume le poate oferi. Vedem puterea, fastul, pompa si popularitatea imparatului care sunt oferite acestei tinere. In capitolul 3, il vedem pe imparatul Solomon in toata splendoarea lui, imposibil sa nu impresioneze orice minte tanara. Imaginati-va intrarea imparatului in oras dupa o victorie in batalie, in laudele multimii:

“Ce se vede suindu-se din pustie, ca niste stalpi de fum,

In mijlocul aburilor de mir si de tamaie,

Inconjurata de toate mirezmele negustorilor de mir?

Iata, este patasca lui Solomon, cu saizeci de viteji de jur imprejur,

Cei mai viteji din Israel.

Toti sunt inarmati cu sabii, si toti sunt deprinsi la lupta,

Fiecare cu sabia la coapsa, ca sa nu aiba nimic de temut in timpul noptii.

Imparatul Solomon si-a facut aceasta patasca din lemn din Liban.

Stalpii i-a facut din argint, rezematoarea de aur, scaunul de purpura;

Iar mijlocul impodobit cu o tesatura aleasa, 

lucrata de dragostea fiicelor Ierusalimului.

Iesiti, fetele Sionului, si priviti pe Imparatul Solomon,

Cu cununa cu care l-a incununat mama-sa in ziua cununiei lui,

In ziua veseliei inimii lui…”

De-alungul lunilor sau poate anilor, imparatul ofera acestei tinere Sulamite bijuterii, tratamente de infrumusetare, haine scumpe, o coroana, servitori si o pozitie sociala. Ii ofera primul loc intre multe alte concubine si orice inima ei ar dori. 

In tot acest timp, pe parcursul cantarii, aceasta tanara se opune casatoriei ei cu imparatul, si continua sa exalte o dragoste care deja e infiripata in inima ei. Inaintea acelei zile, cand a fost luata din casa ei de catre anturajul imparatului, o dragoste intensa si profunda s-a nascut. Femeile din palat sunt constiente de tot ceea ce imparatul ii oferea acestei tinere si incearca din greu sa inteleaga dragostea acestei tinere pentru un pastor sarac din dealurile Efraimului. Sulamita luata prizoniera impotriva vointei ei, le vorbeste despre simplicitatea dragostei ei; le explica siguranta pe care o simte atunci cand pastorul ei este aproape. Le vorbeste despre sacrificiile pe care le-a facut ca sa poata avea grija de ea, si ea descrie ii descrie frumusetea (“Iubitul meu este alb si rumen, osebindu-se din zece mii”) si puterea (stanca ei). Ea le spune femeilor din palat ca ele trebuie sa il cunoasca ca sa inteleaga dragostea ei. El este sursa ei de viata si protectia ei; el are puterea si taria sa o salveze.

“Ca un mar intre copacii padurii, asa este prea iubitul meu intre tineri.

Cu asa drag stau la umbra lui, si rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.

Aud glasul iubitului meu! Iata-l ca vine,

Sarind peste munti, saltand pe dealuri.” (Capitolul 2)

Aceasta tanara Sulamita descrie in aprofunzime sentimentele ei pentru tanarul pastor; ea descrie cosmarul de a-l pierde si explica ca ar da totul pentru a-l vedea inca odata, chiar cu pretul vietii ei.

“M-au intalnit pazitorii care dau ocol cetati; si i-am intrebat: 

“N-ati vazut pe iubitul inimii mele?

Abia trecusem de ei, si am gasit pe iubitul inimii mele.

L-am apucat si nu l-am mai lasat.” (Capitolul 3)

“Am deschis iubitului meu; dar iubitul meu plecase, se facuse nevazut,

Innebuneam cand imi vorbea.

L-am cautat, dar nu l-am gasit; l-am strigat, dar nu mi-a raspuns. (Capitolul 5)

In aceleasi visuri ei ii pare rau ca a gasit pretexte de a nu deschide usa pastorului, atunci cand el bate la usa. Ea exprima sentimente de singuratate atunci cand pastorul nu este in viata ei. Dar curtezanele care traiesc in palat nu au cum sa inteleaga aceasta dragoste fara a parasi palatul si a-l cauta pe pastor. 

Sulamita descrie cum orice lucru care o inconjoara ii amintesc de pastorul ei; orice miros, orice sunet, orice banchet, orice intalnire ii amintesc de cel pe care ea il iubeste. Toate aceste amintiri o aduc inapoi la pasunile casei ei. Si chiar daca este captiva in acest palat, inima ei nu locuieste acolo. Ei ii pot tine trupul captiv, dar nu si sufletul, nu si inima care ii apartine altuia.

Cu siguranta, acum intelegem de ce aceasta cantare este importanta in vietile noastre. Cu siguranta, fiecare dintre noi am dori sa o fi cunoscut pe aceasta tanara Sulamita. Dragostea ei pentru pastor nu s-a stins si a refuzat sa fie ispitita de orice ar putea un Imparat oferi. Noi suntem ispititi de acesta lume la orice intorsatura. Lumea ne ademeneste sa o iubim mai mult decat pe pastorul nostru. Lumea noastra ne roaga sa fim multumiti cu ceea ce ne ofera. Incearca sa ne convinga ca bogatiile, popularitatea, puterea, prestigiul, educatia sunt cele mai importante scopuri pe care trebuie sa le atingem in viata. Lumea noastra nu Il cunoaste pe Pastorul nostru, si de aceea, nu poate intelege dragostea noastra pentru El si dorinta noastra de a-L sluji. 

Si in intuneric, fiecare miros, fiecare sunet, fiecare experienta ne amintesc de Pastorul nostru. Lumina. Mantuitor. Trupul nostru este in lume, dar inimile noastre sunt cu Pastorul nostru. Pentru o perioada suntem prizonieri ai acestui pelegrinaj, dar scopul nostru este sa fim cu Cel pe care Il iubim din tot sufletul. Noi suntem ispititi si ademeniti sa avem incredere in promisiunile acestei lumi; de multe ori oferim scuze pentru a nu deschide usa atunci cand El bate, si fiecare dintre noi, uneori, nu suntem dornici sa parasim comfortul in care traim pentru a-L sluji. Si noi trebuie sa stam intotdeauna concentrati pe promisiunile Dumnezeului si Creatorului tuturor. Nu trebuie sa fim distrasi de ceea ce ne ofera aceasta lume, ci sa ramanem convinsi de promisiunea mantuirii noastre, pentru ca ea sare peste munti si salta pe dealuri.

Sfarsitul cantarii este plin de bucurie. Sulamita este reunita cu pastorul ei prin casatorie, facand analogia inca mai evidenta pentru noi. Ioan nu putea fi mai clar atunci cand ne impartaseste Apocalipsa dezvaluita lui. Si noi abia asteptam sa parasim aceasta locuinta temporala pentru a fi uniti in dragoste pentru totdeauna cu Domnul nostru, cu Pastorul nostru.

“Si eu am vazut coborandu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfanta, noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita, pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie, si zicea: “Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu Insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” (Apocalipsa 21)

Ce binecuvantare minunata este aceasta Sulamita pentru noi. Eu sunt recunoscatoare ca aceasta dragoste dedicata unui singur barbat, a impresionat pe Imparatul care nu a putut niciodata intelege acest tip de dragoste. Ea ne aminteste despre frumusetea acestui Pastor pe care lumea nu L-a cunoscut si care nu va depune nici un efort de a-L gasi. Ce binecuvantare avem prin aceasta tanara Sulamita care ne aminteste ca chiar daca traim in aceasta lume, sufletul nostru apartine unei alte lumi. Ce binecuvantare avem sa stim ca sfarsitul cantarii noastre va fi plin de bucurie, ca ziua casatoriei noastre va veni, ca mirele va veni ca sa ne ia la el, si noi vom trai intotdeauna cu cel pe care Il iubim. Mi-ar placea sa o intalnesc pe aceasta tanara Sulamita, a carei poveste Duhul Sfant a pastrat-o ca sa putem invata de la ea. Cred ca mi-ar fi placut de ea foarte mult.