Energizarea inchinarii noastre

De Carrae Gibbons

Ce spune inchinarea noastra despre relatia noastra cu Dumnezeu? Am devenit atat de preocupati cu gandurile si imprejurarii vietii incat inchinarea are de suferit? Am devenit multumiti cu o inchinare lipsita de pasiune? Probabil ca este timpul pentru o re-energizare, o transformare a inimii. Viata poate sa ne atenueze inchinarea, dar David ofera un incarcator emotional care ne poate re-energiza bateria inchinarii!

Slujiti Domnului cu bucurie. Ati fost vreodata umpluti de bucurie la gandul ca veti vedea pe cineva? Poate un parinte care a fost plecat la service, un bunic care traieste la o mare departare, un prieten din copilarie, un sot/sotie care se intoarce dintr-o calatorie? La oricine v-ati gandi, sunt sigura ca ati simti o bucurie ca de sarbatoare. Ati asteptat vreodata sosirea cuiva cu atata nerabdare, cu inima plina de recunostinta, incat nu ati putut sa va stapaniti entuziasmul? Va pregatiti pentru aceste momente cu anticipare si buna intentie. Pe masura ce va pregatiti, puneti tot efortul pentru a face acest moment special, planuiti fiecare detaliu, va ganditi la ultima oara cand ati intalnit aceasta persoana pe care abia asteptati sa o vedeti. Ati fost vreodata atat de emotionat incat tot ce ati putut spune erau doar sunete de bucurie? Impartasiti vestea cu fiecare persoana pe care o intalniti, cantati de bucurie, poate chiar strigati cu voce tare plini de incantare.

Acum, imaginati-va ca persoana pe care abia asteptati sa o intalniti este neinteresata, lipsita de caldura, sau pare ca participa la aceasta intalnire din obligatie. Dragostea, energia, pasiunea pe care voi ati investit-o in aceasta intalnire nu este impartasita de cealalta persoana. 

Ma intristreaza sa ma gandesc ca Dumnezeu ar putea simti ca inchinarea pe care noi I-o oferim nu vine dintr-un loc de bucurie si recunoastinta. Ma doare sa ma gandesc ca modul in care ne infatisam lui Dumnezeu variaza in functie de cum ne simtim, in functie de situatia in care ne gasim, in functie de nemultumirile noastre. Totusi, asa se intampla de multe ori. Sa fim cinstiti, inchinarea noastra personala si colectiva este de multe ori sub-asteptari, dezamageste si depinde de capacitatea noastra de a stabili o relatie cu Dumnezeu.

O chemare la lauda si inchinare. In Psalmul 100, David ofera o chemare la lauda si inchinare in cinci versuri scurte. Aceste versete ar trebui sa ne incurajeze sa ne re-evaluam conditia noastra spirituala si dedicatia noastra lui Dumnezeu. Haideti sa consideram perioada de inchinare ca cea mai mare nota de multumire dedicata lui Dumnezeu. Pentru ca, prin inchinare noi recunoastem cine este El, ne declaram dependenta de El si ne exprimam recunostinta. De ce? Pentru ca El este bun si noi suntem poporul Lui!

In versetul 1, David incepe psalmul cu instructiuni pentru cum ar trebui sa ne exprimam fizic: “Strigati de bucurie catre Domnul, toti locuitorii pamantului!”. Acesta incurajare ii include pe toti oamenii. Nimeni nu face exceptie. Noi ii invatam pe copiii nostri sa spuna “multumesc”, sa spuna “te iubesc” si sa se aplaude cand altcineva castiga. Noi asteptam ca sotul/sotia noastra, prietenii, familia sa ne laude, sa isi exprime recunostinta, sa ne intampine cu complimente si politeturi. De ce atunci, nu Ii oferim lui Dumnezeu aceeasi atitudine? Lui Dumnezeu, care a creat lumea, care continua sa ne implineasca toate nevoile, care L-a trimis pe Fiul Sau ca prin El sa ne aduca inapoi la El? Reflecta inchinarea noastra cat de bine ne simtim sau nu? Unii spun “eu sunt introvert”, altii spun “nu cred ca toata vanzoleala asta este necesara”, iar altii se inchina, dar numai asa cum cred ei de cuviinta. 

In versetul 2, suntem incurajati sa “Slujiti Domnului cu bucurie, veniti cu veselie inaintea Lui”. Din nou, acestea sunt instructiuni pentru o exprimare fizica, prin cantece si slujire, cu o atitudine care emana veselie. Atitudinea noastra catre Dumnezeu nu poate fi intamplatoare. Nu avem dreptul de a alege daca ne face sau nu placere sa ne inchinam lui Dumnezeu cu veselie. Din nou, aceste instructiuni sunt inclusive, pentru toti oamenii, in tot timpul. 

Recunoasteti cine este El si cine suntem noi in relatie cu El. In versetul 3, David spune: “Sa stiti ca Domnul este Dumnezeu! El ne-a facut , ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui si turma pasunii Lui”. Asta necesita o intelegere si o acceptare a rolului divin pe care Dumnezeu Il joaca in vietile noastre. El continua sa spuna ca noi suntem “poporul Lui”. E mare lucru ca noi Ii apartinem lui Dumnezeu. Cand Dumnezeu ne numeste poporul Lui, El isi ia responsabilitatea de a avea grija de noi si de a ne proteja. Ganditi-va la relatiile voastre personale: acesta este sotul meu, acesta este copilul meu, acesta este prietenul meu. Cand spun aceste lucruri, am pus valoare, prioritate si energie in a mentine aceste relatii. Din propria mea dorinta ma implic, depun effort si recunosc importanta acestor relatii in viata mea. Atunci, ce inseamna atunci cand spun “El este Dumnezeul meu si Eu Ii apartin Lui”? Poate aceasta declaratie sa incite frica, suferinta, tristete? Este aceasta o povara? Absolut deloc. Ar trebui sa simtim cea mai pura forma de bucurie atunci cand Ii mentionam numele. Sunt binecuvantat ca Ii apartin. Sunt onorat sa Ii apartin. Cu mandrie si entusiasm voi declara ca El este Dumnezeu si Eu Ii apartin Lui.

Aduceti laude. Pentru cetatenii americani, cuvantul recunostinta este asociat cu placere in stomac. Ne gandim la acea sarbatoare cand ne adunam cu cei dragi imprejurul unei mese demne de regi si regine. Poate ca ne aminteste de cum aceste sarbatori ne-au facut sa ne simtim iubiti. Poate ca ne face sa lacrimam la gandul de cat de binecuvantati suntem. Poate ne face sa reflectam la cat de mult am avansat in aceasta viata. 

Ce ar fi daca dragostea Lui, prezenta Lui, mantuirea Lui ar provoca laude ori de cate ori intram in curtile Lui? Ce ar fi daca ne-am deconecta de toate intreruperile, obstacolele de zi cu zi, dezamagirile vietii si ne-am dedica intreaga energie inchinarii Lui, fara a fi impovarati de distracti si frustrari. Cand a fost ultima data cand v-ati pregatit mintea pentru o intalnire intentionata cu Dumnezeu? Daca a trecut ceva vreme, atunci puneti deoparte timp pentru a reflecta la ce inseamna El in vietile voastre. 

Nu fiti un crestin nemultumit. Cu totii ne putem gandi la o persoana care nu este niciodata multumita, se plange intotdeauna, si se asteapta ca un dezastru sa aiba loc in orice moment. Nu am nici o indoiala ca ati intalnit acel angajat nemultumit sau client nervos, caruia nu ii pasa decat de el insusi si este plin de pesimism. Un lucru este sigur, intotdeauna ei apar. Apar cu acel aer de superioritate si energie negativa, ca si cum totul este normal. Este posibil ca ei nici nu isi dau seama de cum atitudinea lor ii afecteaza pe cei din jur? Slujirea cu o atitudine negativa nu este slujire. Primirea unui cadou fara a multumi pentru el, reflecta nerecunostinta. Acelasi principiu se aplica la inchinarea si lauda noastra. Este posibil, crestin fiind, sa credem ca simpla noastra prezenta este suficienta? Inchinarea fara o atitudine respectuoasa, fara o inima plina de recunostinta sau fara a recunoaste cine este Dumnezeu, nu este placuta Lui.  

Cum ne putem inchina lui Dumnezeu cu veselie? Va incurajez sa va deschideti buzele si sa permiteti laudelor si cantecelor sa apara, intr-o adorare completa a lui Dumnezeu, in toate lucrurile, in toate situatiile, in toate circumstantele. Faceti o schimbare astazi. Nu asteptati. Rugati-va astazi, ca inchinarea voastra sa fie placuta lui Dumnezeu. Reflectati la cuvantul Lui. In final, acceptati promisiunea gasita in versetul 5 “Caci Domnul este bun; bunatatea Lui tine in veci, si credinciosia Lui din neam in neam”.

Nu este nici o nesiguranta despre devotamentul Lui fata de noi. Ne putem baza pe El. El intotdeauna a fost present pentru noi si intotdeauna va fi.

Cat timp va dura cuvantul Lui? Intotdeauna!

Cat timp Ii vom apartine Lui? Intotdeauna!

Cat timp ne va iubi? Intotdeauna!

Nu este aceasta o veste buna! Haideti, atunci, sa Ii slujim cu veselie!