Isus-Intelepciunea intrupata
Luna trecuta am scris un articol referitor la femeia cinstita din Proverbe 31. Acolo am discutat termenul grecesc “arete” care este tradus prin excelenta sau implinirea potentialului. Crestini fiind, noi acceptam faptul ca Isus este exemplul perfect de implinire a potentialului uman. Prin viata Lui, El a demonstrat intelepciunea regasita in proverbele care invata despre mila, despre cum sa arati bunatate aproapelui tau, si altele. Dar ceea ce este si mai interesant este faptul ca El este intruparea perfecta a totalitatii intelepciunii lui Dumnezeu. Probabil ca va intrebati de ce gasesc eu acest lucru foarte interesant.
In 1 Corinteni 1:22, citim ca grecii cautau intelepciune. Grecii aveau virtutiile lor fundamentale si placerea lor era de a discuta si dezbate subiectul intelepciunii. O alta caracteristica a grecilor este ca ei mereu cautau ceva nou (Fapte 17:21). Asta este motivul pentru care putem identifica atat de bine perioade de timp folosind obiecte de ceramica greceasca, deoarece filozofia lor era de a inlocui tot ce era vechi cu ceea ce este nou. Vi se pare cunoscut acest obicei? De aceea ei erau dornici sa asculte ideile “noi” ale lui Pavel in Fapte 17, dar numai cativa dintre ei au crezut invataturile lui. In acest moment poate ca incercati sa faceti o legatura intre obiceiurile grecilor si implinirea intelepciunii, si de ce gasesc eu acest subiect interesant. Daca continuam sa citim in 1 Cor. 1:27-29, gasim cuvintele lui Pavel:
“Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari. Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, si lucrurile dispretuite, ba inca lucrurile care nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt; pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu”.
Asta imi da de gandit - aceasta implinire a intelepciunii pare nebunie in ochii lumii. Este dispretuita si batjocorita de catre lume.
Am citit, de curand, o carte intitulata “O scurta istorie a lumii” in care autorul (E. H. Gombrich) dezbate intreaga istorie a omenirii intr-o carticica relativ scurta, adresata copiilor. Intr-unul dintre capitole, natiunea evraica este descrisa ca o tara mica care se gaseste mereu sub ocupatia altor natiuni, cu toate astea el face urmatoarea afirmatie: “evreii nu au devenit doar o parte a istoriei, ei au facut istoria – mai precis, au schimbat cursul istoriei. Acest lucru a fost posibil datorita religiei lor”. Vedeti voi, istoricii recunosc ca natiunea evreica a schimbat cu adevarat cursul istoriei datorita credintei lor intr-un singur Dumnezeu si cu un descendent anume al acestei natiuni (Isus). Dumnezeu a luat o natiune mica si nesemnificativa si din partea cea mai tanara si mai slaba a acelei natiuni, Si-a creat un popor al Sau. Intr-un final, Dumnezeu Si-a ales o femeie si un barbat lipsit de importanta pentru a aduce pe lume si a creste un barbat care nu era considerat maret in ochii lumii, dar care a devenit cea mai importanta persoana din istorie – Isus Hristos. El a devenit “nebunie” pentru a face de rusine pe cei intelepti. El a devenit “slab” pentru a face de rusine pe cei puternici. El a devenit “josnic si dispretuit” pentru ca un plan sa poata fi pus in aplicare, plan cu care NICI O FAPTURA UMANA sa nu se poata lauda ca l-a gandit. Intr-un final, aceasta intelepciune este implinita cu ajutorul harului lui Dumnezeu prin noi – biserica! Din grupul nostru nu fac parte cei mai puternici, cei mai bogati sau cei mai eruditi. Nu toti sustinem aceleasi idealuri politice sau avem aceleasi pasiuni. Nu toti suntem prieteni la catarama. Altceva ne uneste intr-un singur popor – devotamentul fata de o persoana, Isus. Dar acest devotament comun creaza o legatura mai puternica decat orice altceva. O legatura care transcende genul sexual, rasa, pozitia socio-economica sau barierele intelectuale. Este o legatura care creaza o forta ce transforma lumea de-alungul timpului. Pentru ca toti suntem lipsiti de slava lui Dumnezeu, istoria este plina de greseli, iar viitorul va aduce si mai multe. Cu toate astea, in locurile unde evanghelia a fost predicata gasim imbibate in constiinta acelor natiuni convingeri care sunt total diferite de cele ale imperiilor care au dominat candva lumea. Convingerea ca fiecare viata umana are valoare intrinseca. Convingerea ca cei slabi si vulnerabili sunt demni de sacrificiu. Aceste convingeri sunt atribuite faptului ca la baza evangheliei este un Dumnezeu care Si-a dat viata pe cruce in mana celor pe care El a dorit sa ii salveze. Si apoi, dupa trei zile in mormant, El a fost inviat dintre morti. Ar putea mintea umana sa conceapa ACEL plan de mantuire?
Lumea inca va incerca sa ne convinga ca este naiv sa credem in Dumnezeu sau sa mergem la biserica sau sa ne sacrificam pe noi insine. Dar cuvintele lui Pavel imi aduc din ce in ce mai multa mangaiere pe masura ce imbatranesc. Si, ca si femeia cinstita din Proverbe 31 eu rad la timpurile ce vor veni pentru ca eu stiu ca Dumnezeu a folosit ceea ce lumea crede ca este “nebunie” ca sa faca de rusine pe cei puternici. Pot vedea frumusetea surorilor mele in Hristos si sa inteleg ca frumusetea interioara atunci cand traiesti o viata pentru Hristos este superioara frumusetii definite de Hollywood. Pot vedea ca pacea care vine ca rezultat al odihnei in Hristos este superioara celei oferite in cartile de psihologie. Acesta este motivul pentru care intruparea intelepciunii in Hristos este atat de interesanta. Ia intelepciunea noastra lumeasca si o intoarce pe dos. Ne cere sa eliminam influenta acestei lumi si sa ne concentram toata energia pentru a fi cat mai asemanatori lui Hristos.
Daca avem cea mai mica dorinta de a dezvolta un nivel de excelenta sau arete, atunci trebuie sa ne supunem cu umilinta intelepciunii lui Dumnezeu si sa intelegem ca trebuie sa devenim slabi pentru a fi puternici. Pavel continua in 1 Cor. 1:30 sa ne spuna ca Isus nu a fost facut doar intelepciune de la Dumnezeu, dar si neprihanire, sfintire si rascumparare. Astfel, DATORITA lui Hristos, noi suntem imputerniciti sa aratam naivi pentru a fi intelepti. Noi putem fi josnici si dispretuiti pentru a fi preamariti in El, marele nostru mijlocitor. Amin-asa sa fie.
