Agar Il intalneste pe Dumnezeul care vede
De Amanda White
Atunci cand ma uit la un film cu nepotii mei, incerc sa le dau mai multe detalii despre subiectul filmului astfel ca ei sa inteleaga mai bine ceea ce urmaresc. Contextul este important. Acelasi lucru este adevarat si despre intrebarea pe care Dumnezeu i-o pune lui Agar in Geneza 16: “…de unde vii, si unde te duci?” (versetul 8). Va puteti imagina cum ar fi daca Dumnezeul care vede si aude totul, v-ar pune aceasta intrebare?
Avram avea 75 de ani cand Dumnezeu l-a chemat s-a iasa din tara Haran si sa mearga in Canaan. Aici Dumnezeu i-a facut promisiuni lui Avram (Geneza 12:1). Fiecare dintre cele trei promisiuni isi vor gasi implinirea, nu in Avram, ci in descendentii lui. Si, totusi, el era fara copii. In Geneza 16, unsprezece ani mai tarziu Sarai, sotia lui Avram, avea 75 de ani si era inca fara copil. Astfel, ea incearca sa gaseasca o solutie la aceasta problema. Satula sa astepte, ea isi face un plan. Ati fost vreodata in aceasta situatie? Ati luat vreodata o hotarare motivata de frica si nerabdare, mai degraba decat credinta? Sarai ii ofera lui Avram, pe roaba ei egipteana Agar, ca ea sa zamisleasca un copil pe care Sarai il va adopta. In aceasta civilizatie antica, orice lucru care apartinea unui sclav era considerat proprietatea stapanului. Sarai, folosind aceasta logica, a dorit ca Agar sa poarte copilul sotului ei…si la fel ca Adam, Avram a ascultat de sotia lui. El a fost complice in acest plan.
Agar este insarcinata si statul ei social se schimba imediat. Versetul 4 spune ca Agar a dispretuit pe Sarai (“s-a uitat cu dispret la stapana-sa”), la fel cum Penina a tratat-o pe Ana in 1 Samuel 1. Sarai a inceput sa o “trateze rau” pe Agar. Ca rezultat al acestui tratament abuziv, Agar a fugit din prezenta ei. Si aici o gaseste Domnul pe Agar, singura si insarcinata, langa un izvor de apa in pustietate.
Ati trecut voi vreodata prin momente in care se parea ca viata va cere mai mult decat puteti oferi? Sau poate faptele voastre – chiar si cele motivate de bune intentii – au adus consecinte surprinzatoare si neplacute?
Prima oara in scriptura cand aflam numele lui Agar, este atunci cand Dumnezeu i se adreseaza ei, in versetele 7-8:
“Ingerul Domnului a gasit-o langa un izvor de apa in pustie, si anume langa izvorul care este pe drumul ce duce la Sur. El a zis: “Agar, roaba Saraiei, de unde vii, si unde te duci?”
Trebuie sa remarc cum in versetul 7, cel ce I se adreseaza lui Agar nu este un inger al Domnului, ci “Ingerul Domnului”! In capitolul 16:10 gasim o promisiune “Iti voi inmulti foarte mult samanta” – ingerii nu pot implini o asemenea promisiune, numai Dumnezeu are aceasta putere. Si in versetul 13 se spune ca Domnul i-a vorbit din nou lui Agar. Ar putea aceasta intalnire sa fie o teofanie, sau mai specific, o Hristofanie? Ar putea acest inger sa fi fost Isus preincarnat? Oricare ar fi concluzia noastra, Agar a inteles ca Dumnezeu i-a vorbit in forma acestui mesager.
Ori de cate ori Dumnezeu (sau Isus) pune o intrebare, nu este niciodata pentru beneficiul Lui. El stie totul. Pe Adam l-a intrebat: “Unde esti?” (Geneza 3:9). Pe Cain: “Unde este fratele tau, Abel?” (Geneza 4:9). Isus l-a intrebat pe Petru de trei ori: “Ma iubesti tu pe Mine?” (Ioan 21:15-17). Dumnezeu cunoaste raspunsul intotdeauna. Asa ca raspunsurile nu sunt niciodata pentru beneficiul Lui, ci pentru persoane cui I se pune acea intrebare. Dumnezeu motiveaza marturisire si reflectie, si intrebari ca acestea ofera celor care se simt separati de Dumnezeu ocazia de a se reconecta cu El. Ce idee minunata!
Agar raspunde la prima intrebare: “Fug de stapana mea Sarai” (v. 8). Locul unde a intalnit-o Ingerul Domnului era “pe drumul ce duce la Sur”, in directia Egiptului. Acasa. Dar ce o asteapta acolo? Va putea ea sa isi atinga destinatia? Cu siguranta ca nu. V-ati gasit voi vreodata intr-o situatie creata sau nu de voi, iar fuga pare sa fie prima reactie? Ea era o roaba care fugea departe de stapanii ei, Avram si Sarai. Asa cum Pavel il mustra pe Onisim, sclavul care a fugit de la stapanul lui (Filimon), si il incurajeaza sa se intoarca la el, tot asa si Ingerul Domnului ii spune lui Agar sa se intoarca la stapana ei si sa se supuna sub mana ei. Ce a spus?! Va puteti voi inchipui ce a simtit Agar cand a auzit aceasta porunca? Sa se intoarca la tratamentul rau a Saraiei? Sa fie in prezenta lui Avram, al carui fiu il poarta in pantece? Sa accepte orice pedeapsa ar veni, orice criticism sau ocara, ca sa nu mai mentionam dispretul altor robi? Cum ar putea fi posibil ca cineva sa ii ceara acest lucru?
Dar apoi Dumnezeu…Dumnezeu o asigura pe Agar, “Iti voi inmulti foarte mult samanta” (v.10) si ii spune sa il numeasca pe fiul ei Ismael – “Domnul aude”. Ea trebuie sa se intoarca pentru ca “Domnul a auzit mahnirea ei”. Asta este raspunsul pe care il primeste. Ea se poate intoarce stiind ca Dumnezeul stapanilor pe care ii serveste, stapanii care o ranesc, acest Dumnezeu stie prin ceea ce ea trece. Si Lui ii pasa! Nu numai ca El este Dumnezeul lui Avram si Sarai, dar El este si Dumnezeul ei. Mi-ar fi placut sa ii fi putut vedea fata atunci cand ea a inteles acest adevar. Este evident ca ea a inteles acest mesaj deoarece ea devine prima persoana din Biblie care sa ii dea un nume lui Dumnezeu – El Roi “Dumnezeul care vede”. Ce realizare – ca prima persoana gasita in Biblie care Ii da un nume lui Dumnezeu este o roaba tratata cu rautate de cei alesi ai lui Dumnezeu, o femeie care declara ca “Dumnezeu ma vede” deoarece Dumnezeu a afirmat in prezenta ei “Eu te-am auzit”.
Asa ca unde te gasesti tu? De unde ai venit, si mai important, unde mergi? Remarcati ca Agar nu a raspuns la a doua intrebare. Dumnezeu a raspuns in locul ei, si El face acelasi lucru pe fiecare dintre noi: “Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa Ma urmeze” (Matei 16:24). Cand va ganditi la trecutul, prezentul si viitorul vostru, pastrati in minte ca Dumnezeu a fost si va fi cu voi in fiecare moment. Pentru ca El este “El Roi” – Dumnezeu care vede.