Conversatii cu Dumnezeu: Ce iti pasa tie?

De Erica Seymore

Comparatia cu altii e un talhar al bucuriei. Cu toate astea, atat de des le permitem vietilor altora sa ne influenteze in profunzime mintile, inimile si vietile noastre. Este o obisnuinta intre oamenii de credinta sa demonstreze preocupare pentru sufletele si pentru vietile fratilor si surorilor in Hristos, asa cum este de asteptat, dar sunt momente cand aceasta “preocupare” se transforma in comparare.

In Ioan capitolul 21, dupa invierea lui Hristos, El apare in prezenta ucenicilor Sai la marea Tiberiadei. Isus vorbeste cu Petru, care L-a tagaduit de trei ori inainte de moartea Sa pe cruce, si il intreaba de trei ori daca Il iubeste. De fiecare data cand Isus il intreaba pe Petru daca Il iubeste, el Ii confirma dragostea lui, si Isus ii porunceste “Paste oile Mele”, simbolizand rolul pe care Petru il va juca in conducerea si grija pentru biserica abia formata. In aceeasi conversatie, Isus face referire la moartea prin care Petru va Proslavi pe Dumnezeu. Cu toate astea, atentia lui Petru se indreapta spre Ioan, si in versetul 21, Petru Il intreaba pe Isus, “Doamne, dar cu acesta ce va fi?”. Isus ii raspunde lui Petru, “Ce iti pasa tie?”, evidentiind nevoia lui Petru de a se concentra asupra supunerii si mantuirii lui, nu a compararii sortii lui cu cea a lui Ioan.

De cate ori nu am facut si noi acelasi lucru in vietile noastre? Poate ca si voi sunteti ca mine: singura persoana necasatorita intr-un grup de prieteni care sunt casatori si parinti. Voi va comparati constant cu ei si Il intrebati pe Dumnezeu de ce trebuie sa asteptati atat de mult venirea unui sot si a unei familii pentru care va rugati cu atat ardoare. De cate ori punem la indoiala si comparam supunerea sau nesupunerea altora atunci cand ne gandim la noi insine? Imi inchipui ca cele dintre noi care isi cresc copiii se confrunta cu aceasta problema de foarte multe ori. Rugamintea catre un copil de a “merge si face curatenie in camera” este intampinata cu raspunsul “dar [fratele sau sora mea] de ce nu isi curata camera?”.

In zilele noastre, suntem inconjurati de distractii si ispite care ne determina in permanenta sa ne comparam vietile cu a celor din jurul nostru. Retelele sociale pot fi un camp de lupta care ne distrage atentia de la Hristos. Noi suntem atat de preocupati de a tine pasul cu cei din jurul nostru incat pasim pe terenul periculos al comportamentelor negative, cum ar fi invidia, mandria, barfa si multe altele. In momente ca acestea, uitam de invataturile clare date de Dumnezeu, de a ne tinti ochii asupra Celui care are cea mai mare insemnatate. De multe ori, ratam ocazia de a ne ruga lui Dumnezeu, de a-I cere rabdare si intelepciune; ratam ocazia de a ne arata recunostinta pentru toate binecuvantarile care sunt chiar in fata noastra. Aceia dintre noi care nu suntem casatoriti, fara responsabilitatile unei familii si copii, ratam ocaziile de a sluji pe cei din jurul nostru, iar cei care sunt casatoriti si isi cresc copiii, rateaza ocazia de le arata copiilor lor cum sa slujeasca si sa le raspunda la intrebarile lor cu intelepciune si invatatura duhovniceasca. Slujirea noastra nu va fi asemanatoare; a le compara este desartaciune. Noi trebuie sa ne concentram asupra a ceea ce ne este oferit sa facem si apoi sa ducem acel lucru la implinire. 

In Biblie putem gasi multe exemple in care vedem clar pericolul comparatiei.

In Geneza capitolul 4, citim istorisirea lui Cain si a fratelui sau Abel. Cain devine atat de gelos pentru ca Dumnezeu se uita cu placere la jertfa lui Abel, incat isi omoara fratele. Din acest exemplu putem vedea clar cat de distructiv este obiceiul de a ne compara cu altii si cat de importanta este intrebarea lui Isus: “Ce iti pasa tie?”. Dumnezeu ii pune o intrebare similara lui Cain, “Pentruce te-ai maniat si pentru ce ti s-a posomorat fata? Daca faci bine, vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti” (Geneza 4:6-7). Cain a avut ocazia sa invete din exemplul fratelui sau si sa isi indrepte comportamentul, in schimb el I-a luat viata lui Abel.

Istorisirea lui Saul si David este un exemplu excelent de cum compararea ne poate conduce pe o cale distructiva. In 1 Samuel 18:7, dupa ce David l-a invins pe Goliat, femeile din Israel dansau si cantau: “Saul a batut miile lui, iar David zecile lui de mii”, trimitand pe Saul intr-o criza de gelozie si intr-o dorinta necrutatoare de a-i lua viata lui David, intr-un final ducand la moartea lui Saul. Acesta este un exemplu evident cand o ocazie este ratata de a arata recunostinta pentru aptitudinile lui David si de a se bucura impreuna cu Israel pentru succesele lui.

Ultimul exemplu il gasim in Luca capitolul 15, in Pilda fiului risipitor. Aici, fratele fiului risipitor devine indignat si il considera pe tatal lui ca fiind nedrept, in loc sa se bucure impreuna cu el la intoarcerea fiului sau pierdut. In versetul 29, el spune, “Iata, eu iti slujesc ca un rob de atatia ani, si niciodata nu ti-am calcat porunca; si mie niciodata nu mi-ai dat macar un ied sa ma veselesc cu prietenii mei; iar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu femei desfranate, i-ai taiat vitelul cel ingrasat” (Luca 15:29-30). Tatal lui ii raspunde in versetul 31, “Fiule, tu intotdeauna esti cu mine, si tot ce am eu este al tau. Dar trebuia sa ne veselim si sa ne bucuram, pentru ca acest frate al tau este mort, si a inviat, era pierdut si a fost gasit.” Fratele cel mare avea ocazia sa isi arate harul si dragostea fratelui sau, in schimb el a devenit gelos pe dragostea aratata de tatal lor. Cand ne gandim noi la aceasta istorisire, este vreo posibilitate de a ne identifica cu fratele cel mare? Am aratat noi amaraciune si manie vreunui frate sau vreunei surori in Hristos care s-a intors la Domnul? Am daruit noi intotdeauna mila vreunuia care s-a intors de la pacatele lui? Am fost noi dornici sa trecem cu vederea greselile din trecut si sa ne bucuram de supunerea lor prezenta?

Acestea sunt doar cateva exemple. Am putea continua discutia cu istorisirile lui Iacov si Esau, Lea si Rahela, Maria si Marta, fratii lui Iosif si multe altele. Dupa cum vedem din toate aceste exemple, comparatia este atitudine raspandita peste tot si este o cale periculoasa de urmat.

O alta invatatura, care ne ajuta sa evitam pericolul comparatiei, este aceea de a ne vedea de treaba noastra. Sa nu ma intelegeti gresit; sunt momente necesare sa intervenim, atunci cand un frate sau o sora sunt in pacat, dar trebuie sa folosim discernamant ghidat de invatatura biblica. Biblia ne invata ca este necesar sa mentinem pacea intre fratii. 

In 1 Tesaloniceni 4:11-12, apostolul Pavel ii indeamna pe crestinii din Tesalonic, “sa cautati sa traiti linistiti, sa va vedeti de treburi, si sa lucrati cu mainile voastre, cum v-am sfatuit. Si astfel, sa va purtati cuviincios cu cei de afara, si sa n-aveti trebuinta de nimeni”. Urmand acest sfat, atentia noastra este asupra propriilor noastre responsabilitati si purtari, care ne vor conduce la o viata devotata lui Hristos.

In Proverbe 26:17, proverbul ilustreaza pericolele amestecarii in vietile altora: “Un trecator care se amesteca intr-o cearta care nu-l priveste, este ca unul care apuca un caine de urechi”. Atunci cand ne implicam in lucruri care nu ne privesc, riscam sa provocam conflict si daune inutile.

In Romani 14:4, Pavel adreseaza judecarea altora in privinta convingerilor personale, “Cine esti tu, care judeci pe robul altuia? Daca sta in picioare sau cade, este treaba stapanului sau; totusi, va sta in picioare, caci Domnul are putere sa-l intareasca pentru ca sa stea”. Acest verset ne aminteste ca noi suntem responsabili in fata lui Dumnezeu pentru actiunile si deciziile noastre. 

Intr-o lume in care retelele sociale si conectarea constanta provoaca comparatie si invidie, intrebarea “Ce iti pasa tie?” este mai importanta decat vreodata, amintindu-ne sa ne concentram asupra mantuirii noastre si asupra mersului cu El. Astfel, cum punem in aplicare in vietile noastre intrebarea lui Isus din Ioan 21? Iata cateva utilizari practice:

In primul rand, noi trebuie sa ne concentram asupra mersului nostru cu Hristos. Asa cum Isus l-a instruit pe Petru sa Il urmeze, energia noastra trebuie sa fie concentrata asupra propriei noastre credintei si a mersului nostru cu El. Cu totii avem talente si modalitati in care putem sluji altora; comparatia noastra cu altii, nu face decat sa conduca la neimplinirea potentialului nostru.

Apoi, ar trebui sa sarbatorim succesul altora. In loc sa fim plini de gelozie si sa ne simtim amenintati de viata altora, ar trebui sa sarbatorim succesul si implinirile lor. Este un mod de viata mult mai satisfacator si o ocazia de a aduce slava lui Dumnezeu pentru binele pe care il daruieste creatiei Sale.

Un obicei excelent in viata noastra ar trebui sa fie trairea cu recunostinta. Recunostinta este atitudinea sufleteasca care indeparteaza comparatia. Cand suntem recunoscatori pentru binecuvantarile noastre si ne punem credinta in Dumnezeu, noi putem gasi pace si implinire in vietile noastre.

In final, trebuie sa respectam limitele impuse de altii. Amintindu-ne sa ne vedem de treaba inseamna respectarea limitelor si a nu ne preocupa de problemele care nu sunt ale noastre. Asta ne va ajuta sa imbunatatim relatiile cu altii si sa evitam conflicte inutile.

Cand punem in practica aceste invataturi, atunci mersul nostru cu Dumnezeu va fi plin de recunostinta, de respect si va avea un scop. In Ioan 10:10, Isus spune, “Hotul nu vine decat sa fure, sa junghie si sa prapadeasca. Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s-o aiba din belsug”. Noi am fost binecuvantati cu atat de mult in vietile noastre, dar cel mai important, am fost binecuvantati cu nadejdea Cerurilor. Haideti sa nu risipim aceasta sansa. Este atat de mult bine care poate fi infaptuit daca ne mentinem ochii pe Dumnezeu, ne incredem in El din toata inima si nu permitem “hotului”, adica comparatiei, sa aiba loc in viata noastra.