Persoane pe care mi-ar placea sa le intalnesc - Ioan Botezatorul

Dupa ce Ioan Botezatorul este decapitat de Irod Antipas, Isus s-a retras ca sa deplanga moartea lui si a facut aceasta afirmatie: “Va spun ca dintre cei nascuti din femei, nu este nici unul mai mare decat Ioan Botezatorul. Totus, cel mai mic in Imparatia lui Dumnezeu, este mai mare decat el.” (Luca 7:28). Cu siguranta ca mi-ar placea sa il intalnesc; stiu sigur ca l-as indragi.

Maleahi este ultimul profet care vorbeste despre Ioan, in Maleahi 4:5-6: “Iata, va voi trimete pe proorocul Ilie, inainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare si infricosata. El va intoarce inima parintilor spre copii, si inima copiilor spre parintii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, sa lovesc tara cu blestem.”

Ioan impartaseste vestea minunata si importanta celor ce asteptau cu nerabdare venirea Mantuitorului, in pustie. Vocea lui rasuna, dintr-o data, din pustietatea Iudeii. Vocea lui era un strigat tot atat de surprinzator ca cel al lui Ilie, incheind patru sute de ani de tacere. El va predica despre o Imparatie care era aproape. El le va spune primilor ucenici sa creada in Isus. El va fi raspunsul profetiei lui Isaia, din capitolul 40:3, pentru ca el este “glasul care striga din pustie: ‘Pregatiti in pustie calea Domnului, neteziti in locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru”.

Se pare ca timp de 400 de ani, perioada dintre Vechiul si Noul Testament, Israel nu a vazut profeti care au vorbit cu putere si au implinit semne si minuni ca Moise si Ilie. In istoria acelei perioade, putem gasi familii si barbati care au luptat si au reformat statul Israel din timp in timp. Familii ca Macabei si Simion cel Drept erau conducatori vrednici intre oamenii care s-au intors din captivitate. Dar chiar si intre Macabei, nu era nici un barbat care sa se poata compara cu descrierea acelui glas care striga din pustie. 

Ioan, fiul unui preot care slujea in Locul Prea Sfant, nu este mentionat nicaieri in imprejurimile Templului. Viata lui este mult mai necunoscuta decat cea a varului sau. El nu este regasit in casa niciunului ucenic de-al sau, precum Isus era. Nu exista nici o marturie despre el mancand la o masa, dormind intr-un pat, sau bucurandu-se de ospitalitatea vreunei case. Este foarte posibil ca aceste lucruri au avut loc ocazional in viata sa, dar ele nu au influentat scopul sau, misiunea sau realitatile vietii.

Ioan era aspru si lipsit de delicatete; pustietatea era casa lui si sursa de inspiratie pentru predicile lui – el vorbea des despre vipere, pietre si pamanturi aride. El purta o mantie impletita din par de camila. La mijloc avea o curea de piele care ii completa “infatisarea”; mai mult ca sigur ca nici nu era berberit sau spalat – desertul nu i-ar fi permis acest privilegiu. 

Dieta lui consista din lacuste, insecte care erau considerate curate si puteau fi mancate de copiii credinciosi ai Israelului. Mierea se gasea din abundenta in aceasta parte a Palestinei, salbatica si imbelsugata – astfel ca Ioan putea supravietui cu o asa dieta. 

Dar un an mai tarziu, dupa ce lucrarea lui de predicare este initiata, il regasim pe Ioan intr-o temnita pe malul estic al Marii Moarte. Matei 11:2-6 ne spune: “Ioan a auzit din temnita despre lucrarile lui Hristos, si a trimis sa-L intrebe prin ucenicii sai: ‘Tu esti Acela care are sa vina sau sa asteptam pe altul?’ Drept raspuns, Ioan le-a zis: ‘Duceti-va de spuneti lui Ioan ce auziti si ce vedeti: orbii isi capata vederea, schiopii umbla, leprosii sunt curatiti, surzii aud, mortii inviaza, si saracilor li se propovaduieste Evanghelia. Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.’ ”

Este un lucru atat de interesant sa meditezi la viata lui Ioan – este foarte posibil ca parintii lui inaintati in varsta, au murit pe cand el era tanar. De fapt, textul ne spune ca el a locuit in pustietate din anii tineretii si ca isi va inceta viata la varsta de 31 sau 32 de ani, dupa ce a fost inchis intr-o temnita in palatul lui Machaerus. Cu siguranta, Ioan nu era fricos pentru ca el are curajul sa se infatiseze inaintea lui Irod Antipa de multe ori, dar in aceasta situatie este in singuratate si din ce in ce mai dezamagit, iar mintea lui devine nesigura de mesajul pe care l-a propovaduit atat de bine din pustietatea Iudeii. Propria lui misiune – care ii era atat de clara – i-a fost intrerupta, si chiar increderea in misiunea si scopul Mantuitorului par sa se diminueze pe masura ce zilele treceau in izolare si inchisoare.

Totusi, aceasta descurajare care este evidenta atunci cand Ioan isi trimite ucenicii lui credinciosi sa vorbeasca cu Isus, nu are nici o influenta in claritatea cu care a predicat si acuzat pe Irod Antipa si pe concubina lui, Irodiada, (sotia fratelui sau, Filip) in legatura cu comportamentul si relatia lor. De fapt, mesajul era atat de clar incat textul biblic ne spune ca Irod se temea de Ioan, iar Irodiada era furioasa ca hotararile si faptele ei erau atat de aspru criticate.

Unul dintre putinele evenimente istorice consemnate de istoricii laici este datorat lui Iosephus “Ioan a fost incarcerat si decapitat la palatul Machaerus pe partea estica a Marii Moarte.” Irod Antipa a construit un palat fortificat in aceasta parte salbatica si abrupta din Perea; se spune ca el era fascinat de imprejurarile salbatice si sinistre si a dorit o cetate acolo tocmai din cauza acestei atmosfere. Imi vine greu sa imi imaginez cate ore si-a petrecut Ioan in acest loc, in rugaciune. Zi si noapte in aceasta temnita – Ioan se gandea in continuu la cuvintele pe care le-a proclamat, si daca n-ar fi fost ucenicii lui credinciosi, care aveau grija de nevoile lui fizice – ar fi fost lasat in completa izolare.

Va aduceti aminte ca Ioan nu a infaptuit minunile pe care le-a infaptuit Isus. Isus a fost primul, dupa toti cei ani de tacere, care a implinit semne si minuni. Cateodata, oamenii vorbesc despre el ca despre un om cu o viata lunga si plina de satisfactii, cu ani multi de impliniri in slujirea lui Hristos. Dar dupa cum am remarcat, adevarul despre Ioan este ca el s-a nascut din niste parintii foarte inaintati in varsta, care cu siguranta, au murit in tineretea lui. El “a crescut” in pustietatea Iudeii. Niciodata nu il vedem vizitand sau mancand intr-o casa. Niciodata nu il vedem dormind intr-un pat (dupa cum Isus a facut timp de 30 de ani). Niciodata nu il vedem mancand altceva decat miere salbatica si locuste. Nu a purtat haine impletite din lana sau fir subtire. La varsta de aproape 30 de ani incepe o perioada de predicare atat de puternica incat a socat o intreaga natiune si i-a trezit din adormire si traire lumeasca. A ajuns la sfarsitul slujirii lui pamantesti dupa 3 ani de osteneala in numele lui Dumnezeu, neavand posibilitatea de a fi parte din imparatia despre care a predicat cu atata putere. 

Sa nu masuram niciodata valoarea slujirii noastra folosind unitati de masura lumesti. Va puteti voi imagina daca succesul vietii lui Ioan ar fi fost masurat in concordanta cu masurile lumesti si nu ceresti? Oh, cat de mult mi-ar placea sa il intalnesc!