Inrolare in oastea de ucenici

“Incolo, fratilor, intariti-va in Domnul si in puterea tariei Lui. Imbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti tinea piept impotriva uneltirii diavolului. Caci noi nu avem de luptat impotriva carnii si a sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanirilor intunerecului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. De aceea, luati toata armatura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea, si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti birui totul”. Efeseni 6:10-13.

Daca ati citit vreodata juramantul pe care cineva il face atunci cand se inroleaza in armata Statelor Unite, veti descoperi ca cei care, in mod voluntar, raspund apelului de a servi, sunt foarte mult apreciati. Acest paragraph este preluat din literatura de specialitate: “Soldatii care sunt inrolati sunt partea cea mai importanta din structura armatei. Ei asculta ordinele si implinesc misiunile. Ca soldat, ti se va cere sa implinesti misiuni care iti vor pune la incercare toate abilitatile, si ca rezultat vei descoperi talente pe care nici nu visai sa le ai.”

Cu siguranta, acest paragraph se regaseste in literatura multor tari, atunci cand guvernul apeleaza la barbatii si femeile acelei natiuni sa fie antrenati, sa invete, sa se schimbe, si cel mai important, sa isi puna viata si propriile interese de o parte in cazul in care vor trebui sa participe intr-o lupta. Noi intelegem ca o armata voluntara este formata de aceia care aleg sa serveasca, sa se antreneze si sa lupte. Implicarea fiecarui soldat reflecta importanta scopului final, loialitatea fata de conducator si dragostea pentru compatriotii lui. Nu este complicat sau dificil sa intelegem acest principiu.

Deoarece am locuit in multe comunitati militare de-alungul vietii mele, de multe ori m-am intrebat ce fel de soldat as fi. As fi eu dornica sa indur antrenamentul, sa invat limba, sa studiez tactica, sa-mi sacrific energia, puterea acelei cauze? As fi eu dornica sa ma dedic in totalitate conducerii si autoritatii unui conducator pe care nu l-am intalnit vreodata?

Dar mintea mea nu analizeaza prea mult aceste ganduri pentru ca, curand, imi amintesc ca si eu m-am inrolat, si eu sunt dedicata luptii comandate de conducatorul meu, de Imparatul si Stapanul meu pe care doresc sa-L vad fata in fata. Imparatul nostru ne cheama sa ne inrolam si noi am raspuns acestei chemari de a deveni o ostire de ucenici; noi formam un legamant prin botezul nostru. Noi ne punem armatura, stam de veghe, luptam lupta cea dreapta. Spre deosebire de soldatii care se inroleaza in diferite tari ale acestei lumi, armata noastra nu este limitata de granite, de bariere politice sau de negocieri ale oamenilor. Trupele noastre se regasesc in case si biserici peste tot in lumea astea. Impreuna luptam impotriva unui dusman a carui intentie si scop este de a ne distruge pe noi si pe cetatenii imparatiei noastre-oriunde si in orice timp am locui pe acest pamant. Chiar daca suntem postati la diferite garnizoane, asteptam cu nerabdare ca lupta noastra sa se sfarseasca, ca Imparatul nostru sa apara si sa sarbatorim impreuna victoria: “Striga de veselie si bucura-te, fiica Sionului! Caci iata, Eu vin, si voi locui in mijlocul tau, si vei sti ca Domnul ostirilor m-a trimis la tine.” (Zaharia 2:10-11).

Cartile de istorie ne invata ca nu ne luptam de unii singuri. Avem multe documente istorice in care putem citi despre armata noastra; suntem indatorati soldatilor care au cazut la datorie luptand pentru generatia lor. Acestia sunt profetii, preotii, apostolii si ucenicii credinciosi despre care citim in Scripturi. Restauratorii, reformatorii, predicatorii, invatatorii credinciosi, atat barbati cat si femei, despre care am citit si pe care i-am cunoscut in vietile noastre. Toti cei care impartasesc simtirea lui Pavel “M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta” (2 Timotei 4:7). Astfel ca trebuie sa ne atintim ochiii pe victorie-“Si noi, dar, fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica, si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte.” (Evrei 12:1). Astfel, ei ne ovationeaza, Generali din trecut, Soldati si Sfinti credinciosi.

Dar nu trebuie sa ne mintim sau sa ne lasam pacaliti, simplul fapt de a fi inrolat nu este suficient pentru a fi un soldat intelept si victorios. Nu toti care sunt inrolati inteleg si studiaza inamicul. Nu toti asculta comenzile Imparatului. Trebuie sa ne pregatim de lupta, devenind cu adevarat ucenici.

Armatura este deja pregatita, lupta este deja definita (Efeseni 6:10-20) si instructiunile sunt clare si scrise de Comandantul si Imparatul nostru. Inrolarea este voluntara, dar daca alegem sa ne inscriem, trebuie sa cunoastem si sa intelegem lupta, sa ne echipam cu armatura de protectie, sa-L cunoastem pe Comandantul nostru si sa-I intelegem instructiunile: “Si a zis iudeilor, care crezusera in El: ‘Daca ramaneti in cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei, veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi.” (Ioan 8:31-32). Vor fi soldati mai mult sau mai putin eficienti, unii vor fi atenti, altii vor fi distrasi si dezorientati in lupta; unii vor permite grijilor acestei lumi sa influenteze slujirea lor, asa cum Domnul ne aminteste in Luca 9:57-62; unii se vor supune si altii se vor razvrati. Dar fiecare va decide in mintile si inimile lor ce fel de soldati vor fi.

Eu nu as fi un soldat victorios in armata Statelor Unite. Nu vreau sa trec prin antrenamente, nu sunt fizic sau psihologic pregatita sa lupt, nu am cum sa inteleg dusmanul, iar rasplata nu am atrage. Inteleg suficient cat sa stiu ca nu sunt dornica sau pregatita sa imi iau aceasta obligatie.

Totusi, sunt hotarata sa fiu un soldat credincios si folositor Domnului meu, sa studiez si sa cunosc dusmanul, sa port armatura neprihanirii, adevarului, mantuirii, evanghelia pacii, si sa port cuvantul in inima si mintea mea. Sunt dornica si capabila.