Iosia, “Pentru ca te-ai smerit”
De Robin Owen
Cand Iosia a aparut pe scena, Imparatia de Nord (Israel) era dusa in captivitatea asiriana din cauza rautatii lor, iar mania lui Dumnezeu era aproape sa fie turnata asupra Imparatiei de Sud (Iuda) pentru acelasi motiv. Bunicul lui Iosia, Manase, a fost probabil cel mai nelegiut, cel mai pagan imparat care a domnit in Iuda. El a ridicat altare lui Baal, a facut un idol al Astarteei, s-a inchinat inaintea intregei ostiri a cerurilor si i-a slujit, a zidit altare in Casa Domnului, a adus sacrificii umane idolilor, iar lista de nelegiuri continua. Tatal lui Iosia, Amon, a urmat in pasii tatalui sau Manase si a facut tot ce era rau inaintea Domnului.
Traditia pe care o urma Iosia era una de nelegiure si faradelege. Cu toate astea, acest tanar s-a ridicat deasupra mostenirii care ii fusese lasata si a reformat cu adevarat poporul pe care il conducea, aducandu-l inapoi la Domnul. Unii sunt de parere ca Iosia a fost cel mai bun imparat care a domnit in Iuda.
Iosia (“Iehova ajuta”) a fost al saisesprezecelea imparat al Iudei si avea 8 ani cand s-a suit pe tron. Cand Iosia a devenit imparat “El a facut ce era bine inaintea Domnului, si a umblat in toata calea tatalui sau David; nu s-a abatut de la ea, nici la dreapta, nici la stanga”. (2 Imparati 22:2)
2 Cronici 34 ne spune, ca la varsta de 16 ani, in al optulea an al domniei lui, el a inceput sa il caute pe Dumnezeul tatalui sau David. Iosia L-a ales pe Dumnezeu. El a ales sa faca ce era bine inaintea Domnului. El a ales sa se impotriveasca familiei si intregului popor iudeu, si a ales sa indeparteze influentele culturale ale acelei perioade pentru a face o schimbare pozitiva in Iuda.
La varsta de 20 de ani, in al doisprezecelea an al domniei lui, el a inceput sa curete Iuda, Ierusalimul si chiar parti ale vechii Imparatii de Nord, de locuri inalte, de chipuri cioplite, de altare ale lui Baal. Iosia a curatat tinutul cu mare putere si determinare, si cand si-a terminat lucrarea, nu mai era nici o urma de idolatrie in tara.
La varsta de 26 de ani, in al optsprezecelea an al domniei lui, Iosia a inceput sa curate templul de toate vasele folosite la inchinarea lui Baal si a Astarteei si a ostirilor ceresti, si apoi a inceput sa repare templul. Cu ocazia repararii templului, preotul Hilchia a gasit cartea legii, probabil cartea Deuteronomul. Hilchia a adus cartea la logofatul Safan, iar el a citit-o in prezenta imparatului. Acum este prima data cand Iosia aude cuvintele cartii sfinte, si convins de cele auzite isi sfasie hainele (2 Imparati 22:11). Sfasiarea hainelor era un semn al tristetii si remuscarii pe care o simtea. In acest moment el a realizat cat de pacatoasa si nelegiuita era natiunea pe care o conducea si s-a inspaimantat de marea manie pe care Dumnezeu o va turna peste ei. Pentru ca lui Iosia ii era rusine de pacatul poporului sau si se temea de mania lui Dumnezeu, el L-a intrebat pe Domnul in numele lui, a ramasitei lui Israel si Iuda.
Prin proorocita Hulda, imparatul a aflat ca judecata divina nu poate fi oprita. Dar in 2 Imparati 22:19, gasim mesajul lui Dumnezeu catre Iosia: “Pentru ca ti s-a miscat inima, pentru ca te-ai smerit inaintea Domnului cand ai auzit ce am spus inaintea acestui loc si impotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaima si de blestem, si pentru ca ti-ai sfasiat hainele, si ai plans inaintea Mea, Eu am auzit.” Datorita inimii smerite a lui Iosia, Dumnezeu i-a aratat mila si a amanat pedeapsa meritata de Iuda pana la moartea lui Iosia.
Iosia a citit cartea legamantului in fata intregului popor si a reinoit legamantul cu Dumnezeu. Apoi a reinstituit praznuirea Pastelor care nu mai fusese praznuit din timpul lui Samuel, de-a lungul tuturor imparatilor lui Iuda si Israel.
Istorisirea vietii lui Iosia se incheie cu urmatoarea afirmatie: “Inaintea de Iosia, n-a fost nici un imparat care sa se intoarca la Domnul, ca el, din toata inima, din tot sufletul si din toata puterea lui, intocmai dupa toata legea lui Moise; si chiar dupa el nu a fost nici unul ca el.” (2 Imparati 23:25). Acesta afirmatie ne duce cu gandul la versetul din Deuteronomul 6:4-6 unde poporul lui Dumnezeu era chemat sa Il iubeasca pe Domnul cu toata inima lor, cu tot sufletul lor si cu toata puterea lor, si sa asculte de poruncile Lui cu toata inima lor. Isus a reinoit aceasta porunca in Marcu 12:29 si a numit-o “cea mai mare porunca”.
Acest imparat tanar este un exemplu pentru cei tineri si pentru cei mai in varsta, a ce se poate implini atunci cand exista convingere in inima. Noi trebuie sa ii urmam exemplul alegandu-L pe Dumnezeu, curatind Templul si citind cartea Legii.
Ca popor al lui Dumnezeu, noi trebuie sa Il alegem pe Dumnezeu si sa facem ce este bine inaintea Lui. Cateodata asta poate necesita sa ne impotrivim familiei si prietenilor nostri si sa ne indepartam de influentele culturale ale vremii in care traim. Chiar daca nu avem puterea unui imparat, alegerea noastra de a-L cauta si sluji pe Dumnezeu cu toata inima, poate avea o influenta pozitiva asupra familiei, prietenilor si comunitatii din care facem parte.
Ca popor al lui Dumnezeu, noi trebuie sa curatam templul sau casa noastra. In 2 Corinteni 6:16, noi suntem numiti “Templul Dumnezeului celui viu”. Chiar daca noi nu ne inchinam chipurilor cioplite, sunt numeroase lucruri in viata noastra care trebuiesc inlaturate. In Coloseni 3:5-9, Pavel ne spune sa inlaturam din inimile noastre curvia, necuratenia, patima, pofta rea, lacomia (care este o inchinare la idoli), mania, vrajmasia, rautatea, clevetirea, vorbele rusinoase. Ele nu pot avea nici un loc in Templul lui Dumnezeu. Odata ce am curatit Templul, noi trebuie sa il reparam, umplandu-l cu indurare, bunatate, smerenie, blandete, indelunga rabdare, dragoste (Coloseni 3:12-14).
Ca popor al lui Dumnezeu, noi trebuie sa citim Cartea, sa o citim si sa o citim din nou. Nu cred ca pot spune asta suficient de mult. Cuvantul lui Dumnezeu nu poate locui in inimile noastre, daca nu ne petrecem timpul citindu-l. Numai prin citirea Cartii noi putem intelege bunatatea si asprimea lui Dumnezeu (Romani 11:22) asa cum a inteles si Iosia. Numai prin citirea Cartii noi ne vom putea apropia de Dumnezeu si smeri in prezenta Sa (Iacov 4:8-10). asa cum a facut si Iosia. Si numai prin citirea Cartii noi vom fi motivati sa o impartasim cu altii (Marcu 16:15) asa cum a facut Iosia.