Eu am trei copii. Doi dintre ei sunt adolescenti, si al treilea este o supriza minunata in forma unei fetite, care de doi ani de zile ne tine ocupati. Pentru ca baietii mei sunt prea mari, iar fetita mea este prea mica, in aceasta perioada de viata imi este dor de a citi povesti cu voce tare.

“Stati gata, dar, avand mijlocul incins cu adevarul…” (Efeseni 6:14)

Reflectand la acest proiect vast si la partea insignificanta pe care o am eu in a ajuta femei credincioase din toata lumea, faptul cel mai evident a fost cat de necomplicata, dificila si universala este ucenicia noastra. Cu siguranta, eu nu sunt un model de traire in credinta, dar in asta regasim frumusetea harului lui Dumnezeu. Daca credinta mea ar fi fost etalonul de masura, atunci eu, ca si intreaga omenire, am fi fost pierduti. Asa ca m-am lasat la mila lui Dumnezeu si am acceptat provocarea de a-mi pune armature descrisa in Efeseni 6:10-20 ca sa lupt in ostirea Lui.

L-am gasit pe Dumnezeu si cred ca speranta mea de mantuire este doar in Isus. Dar am eu toate atributele necesare pentru a fi, intreaga viata, un ucenic si un ostas pentru Hristos?